înnărăvi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNNĂRĂVÍ, înnărăvesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. (
Reg.) A (se) nărăvi. –
În + nărăvi.înnărăvi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înnărăví (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. înnărăvésc, imperf. 3
sg. înnărăveá; conj. prez. 3
să înnărăveáscăînnărăvì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înnărăvì v. a strica cu obiceiuri rele:
poate să înnărăvească și pe fata ei CR. [V.
nărav].