înnădì - explicat in DEX

înnădi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNNĂDÍ, înnădesc, vb. IV. 1. Tranz. A-i adăuga unui obiect (cosând, înnodând, lipind etc.) o bucată, o porțiune (de același fel), pentru a-l mări, a-l lungi etc.; a pune o nadă. ◊ Expr. (Refl.) A se înnădi la vorbă = a se porni la vorbă, a se pune pe taifas. 2. Refl. Fig. A prinde poftă de ceva bun, a lua obiceiul, năravul; a (se) nărăvi. ◊ Expr. A se înnădi la cașcaval = a se obrăznici. a-și lua nasul la purtare. ♦ A se obișnui să meargă prea des undeva, să facă ceva (nepermis). – În + nadă.

înnădi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
înnădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnădésc, imperf. 3 sg. înnădeá; conj. prez. 3 să înnădeáscă

înnădì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
înnădì v. 1. Mold. a (se) ademeni: niște porci se înnădise în grădină la păpușoiu CR.; 2. a coase margine de margine, a înnoda cele două căpătâie; 3. fig. a înfira: povestea își înnădi PANN. [V. nadă].