înnăduși(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ÎNNĂDUȘÍ vb. IV. v. năduși.
înnădușì(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) înnădușì v. 1. a năduși; 2. Mold. a înnăbuși: îi învelia iute cu paie de-i înnădușia CR. sgomot lung înnădușit AL.