înnoitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNNOITÓR, -OÁRE, înnoitori, -oare, adj. Care înnoiește, inovează, regenerează; novator. [
Pr.:
-no-i-] –
Înnoi +
suf. -tor.înnoitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înnoitór (-no-i-) adj. m.,
pl. înnoitóri; f. sg. și
pl. înnoitoáre