înnodătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNNODĂTÚRĂ, înnodături, s. f. Înnodare; nod; lucru înnodat. –
Înnoda +
suf. -ătură.înnodătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înnodătúră s. f.,
g.-d. art. înnodătúrii; pl. înnodătúri