înnoda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNNODÁ, înnód, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) face un nod la ceva; a (se) lega, a (se) uni printr-un nod. ◊
Expr. (
Refl.)
A se înnoda la vorbă = a se porni pe vorbă; a se așterne la vorbă, la taifas.
2. Tranz. Fig. A agonisi. ♦ A improviza, a înjgheba. –
În + nod.înnoda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înnodá (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. înnód, 2
sg. înnózi, 3
înnoádăînnodà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înnodà v.
1. a (se) face nod;
2. fig. a lega laolaltă:
nu poate înnoda două idei; 3. a se pune în cârd cu cineva:
nu se înnoadă la ceartă cu voinicul PANN. [Lat. INNODARE].