înnebunitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNNEBUNITÓR, -OÁRE, înnebunitori, -oare, adj. Care te face să înnebunești; exasperant. –
Înnebuni +
suf. -tor.înnebunitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înnebunitór adj. m.,
pl. înnebunitóri; f. sg. și
pl. înnebunitoáre