înmărmuri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNMĂRMURÍ, înmărmuresc, vb. IV.
Intranz. și
tranz. A rămâne sau a face să rămână încremenit de frică, de groază, de uimire; a înlemni, a încremeni, a împietri. ♦ (În basme) A (se) transforma în piatră. –
În + marmură.înmărmuri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înmărmurí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. înmărmurésc, imperf. 3
sg. înmărmureá; conj. prez. 3
să înmărmureáscăînmărmurì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înmărmurì v. a se face marmură, a împietri (de uimire sau de spaimă).