înmărmuritor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNMĂRMURITÓR, -OÁRE, înmărmuritori, -oare, adj. (Rar) Care te lasă înmărmurit. –
Înmărmuri +
suf. -tor.înmărmuritor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înmărmuritór adj. m.,
pl. înmărmuritóri; f. sg. și
pl. înmărmuritoáre