înmurgi(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎNMURGÍ, pers. 3 înmurgește, vb. IV. Intranz. și refl. impers. (Rar) A (se) însera. ◊ Loc. adv. Pe înmurgite = în amurg. – Din loc. adv. în amurg.
înmurgi(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) înmurgí(a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. înmurgéște, imperf. 3 sg. înmurgeá; conj. prez. 3 săînmurgeáscă