înmulți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNMULȚÍ, înmulțesc. vb. IV.
Refl. și
tranz. 1. A spori, a (se) mări în număr sau cantitativ. ♦
Tranz. A face operația înmulțirii; a multiplica.
2. A (se) mări prin reproducere numărul indivizilor din aceeași specie. –
În + mult.înmulți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înmulțí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. înmulțésc, imperf. 3
sg. înmulțeá; conj. prez. 3
să înmulțeáscăînmulțì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înmulțì v.
1. a augmenta numărul, cantitatea;
2. Aritm. a face o înmulțire;
3. a spori prin naștere:
creșteți și vă înmulțiți. [V.
mult].