înmulțitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNMULȚITÓR, înmulțitori, s. m. Număr cu care se înmulțește alt număr; factor al operației de înmulțire aritmetică. –
Înmulți +
suf. -tor.înmulțitor (Dicționaru limbii românești, 1939)înmulțitór n., pl.
oare. Aritm. Număru care-l [!] înmulțește înmulțitu în operațiunea înmulțiriĭ.
înmulțitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înmulțitór s. m.,
pl. înmulțitóri