înmuguri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNMUGURÍ, pers. 3
înmugurește, vb. IV.
Intranz. A face muguri; a muguri, a încăpuși. ♦
Fig. (Despre idei, soluții etc.) A lua naștere, a prinde contur în mintea cuiva. –
În + mugur.înmuguri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înmugurí (a ~) vb.,
ind. prez. 3
sg. înmuguréște, imperf. 3
sg. înmugureá; conj. prez. 3
să înmugureáscăînmugurì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înmugurì v. a da muguri.