înmiresma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNMIRESMÁ, înmiresmez, vb. I.
Tranz. A parfuma, a îmbălsăma, a miresma. –
În + mireasmă.înmiresma (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înmiresmá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
înmiresmeáză