înmii (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNMIÍ, înmiesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) mări de o mie de ori;
p. ext. a (se) înmulți, a spori (ceva) foarte mult. –
În + mie.înmii (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înmií (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. înmiésc (-mi-esc), imperf. 3
sg. înmiá (-mi-a); conj. prez. 3
să înmiáscă; ger. înmiínd