înjura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNJURÁ, înjúr, vb. I.
Tranz.,
intranz. și
refl. recipr. A spune cuvinte injurioase sau de ocară la adresa cuiva; a (se) sudui. –
Lat. injuriare.înjura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înjurá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
înjúrăînjurà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înjurà v.
1. a ofensa cu vorba;
2. a spune înjurături, a blestema. [Lat. INJURIARE].