înjunghietor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNJUNGHIETÓR, -OÁRE, înjunghietori, -oare, adj.,
subst. 1. Adj. Care înjunghie, ucide, omoară, sacrifică; (
pop.) junghietor. ♦ Care produce junghiuri.
2. S. m. Persoană care înjunghie animale; (
pop.) junghietor.
3. S. n. Altar pe care se face sacrificarea; (
pop.) junghietor. [
Pr.:
-ghi-e-] –
Înjunghia +
suf. -tor.înjunghietor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înjunghietór (-ghi-e-) adj. m.,
pl. înjunghietóri; f. sg. și
pl. înjunghietoáre