înjumătăți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNJUMĂTĂȚÍ, înjumătățesc, vb. IV.
Tranz. A împărți, a tăia, a desface etc. în două; a reduce la jumătate, a jumătăți. ♦ A amesteca pe din două cu altceva, a îndoi cu... –
În + jumătate.înjumătăți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înjumătățí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. înjumătățésc, imperf. 3
sg. înjumătățeá; conj. prez. 3
să înjumătățeáscăînjumătățì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înjumătățì v. a împărți în două jumătăți.