îniepta (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ÎNIEPTÁ, îniépt, vb. I. (Rar și
înv.)
Tranz. A arunca, a (a)zvârli. (din
lat. iniectare (Candrea-Densușianu; DAR); după Tiktin și Pascu, din
aiepta, cu schimbarea prefixului)
îniepta (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)înieptá,
înieptéz, vb. I (reg.)
1. a (se) repezi, a (se) împinge, a (se) arunca cu năvală, a (se) aiepta.
2. (refl.) a-și lua avânt.
3. (refl.) a se opinti, a se încerca.
îniepta (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)înieptá (înieptát, înieptát), vb. – A arunca, a lansa.
Lat. iniectāre (Candrea-Dens., 865; DAR); după Tiktin și Pascu,
Beiträge, 17, de la
aiepta, cu schimbare de
pref. Cuvînt rar,
înv.îniepta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!înieptá (a ~) (
reg.)
(î-niep-/în-iep) vb.,
ind. prez. 1
sg. îniépt, 3
îniáptă