înhăpa (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)înhăpá, pers. 3 sg.
înhápă, vb. I (reg.; despre câini) a prinde cu gura repede ce i se aruncă; a lua cu lăcomie și a mânca.
înhăpa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înhăpá (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. înháp, 2
sg. înhápi, 3
înhápă; conj. prez. 3
să înhápeînhăpà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înhăpà v. a apuca cu lăcomie:
înhapă ca lupul. [V.
hap].