înhăita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNHĂITÁ, înhăitez, vb. I.
Refl. recipr. (
Depr.) A se întovărăși, a intra în cârdășie cu una sau cu mai multe persoane decăzute; a se încârdoșa. [
Prez. ind. și:
înháit] –
În + haită.înhăita (Dicționar de argou al limbii române, 2007)înhăita, înhăitez v. r. a se întovărăși / a intra în cârdășie cu persoane dubioase
înhăita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!înhăitá (a se ~) (
fam.)
(-hăi-) vb. refl.,
ind. prez. 3
se înhăiteázăînhăità (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înhăità v. a se asocia (în sens rău):
se înhaită cu toți nebunit. [V.
haită].