înhuma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNHUMÁ, înhumez, vb. I.
Tranz. (
Livr.) A înmormânta, a îngropa. – Din
fr. inhumer, lat. inhumare.înhuma (Dicționar de neologisme, 1986)ÎNHUMÁ vb. I. tr. A îngropa, a înmormânta. [Cf. fr.
inhumer, lat.
inhumare].
înhuma (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÎNHUMÁ vb. tr. a înmormânta. (< fr.
inhumer, lat.
inhumare)
înhuma (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înhumá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
înhumeáză