îngălăciune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNGĂLĂCIÚNE, îngălăciuni, s. f. (
Înv.) Neîngrijire, necurățenie. –
Îngăla +
suf. -ăciune.îngălăciune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îngălăciúne (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. îngălăciúnii; pl. îngălăciúniîngălăcĭune (Dicționaru limbii românești, 1939)îngălăcĭúne f.
Vechĭ. Murdărie.