îngrăditură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNGRĂDITÚRĂ, îngrădituri, s. f. Împletitură de nuiele (sau gard, zid, grilaj etc.) cu care se împrejmuiește un teren. –
Îngrădi +
suf. -tură.îngrăditură (Dicționaru limbii românești, 1939)îngrăditúră f., pl.
ĭ. Ceĭa ce îngrădește, gard, șanț orĭ alt-ceva. Chenar, cadru.
îngrăditură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îngrăditúră s. f.,
g.-d. art. îngrăditúrii; pl. îngrăditúri