îngreuia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNGREUIÁ, îngreuiez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) face mai greu; a (se) îngreuna. ♦
Fig. A produce sau a avea o senzație de greutate, de apăsare.
I se îngreuiază pleoapele. 2. Tranz. Fig. A face ca ceva să devină mai anevoios; a îngreuna, a pricinui cuiva greutăți. [
Pr.:
-gre-u-. –
Prez. ind. și:
îngréui] –
În + greoi.îngreuia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îngreuiá (a ~) (rar)
(-gre-u-) vb.,
ind. prez. 1
sg. îngreuiéz, 3
îngreuiáză, 1
pl. îngreuiém; conj. prez. 3
să îngreuiéze; ger. îngreuínd