înghionti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNGHIONTÍ, înghiontesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. recipr. A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul, a(-și) da ghionți; a (se) ghionti. [
Var.:
înghioldí vb. IV] –
În + ghionti.înghionti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înghiontí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. înghiontésc, imperf. 3
sg. înghionteá; conj. prez. 3
să înghionteáscă