înghioldi(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎNGHIOLDÍ vb. IV. v. înghionti.
înghioldi(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) înghioldí(a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înghioldésc, imperf. 3 sg. înghioldeá; conj. prez. 3 să înghioldeáscă
înghioldì(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) înghioldì v. a ghiontui: începând a-l înghioldi Isp. [V. ghiold].