îngheț - explicat in DEX

îngheț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNGHÉȚ, înghețuri, s. n. Trecere a apei în stare de gheață; înghețare; p. ext. ger mare. ♦ Fig. Fior de frig, răceală. – Din îngheța (derivat regresiv).

îngheț (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) înghéț n., pl. urĭ (d. îngheț 2. V. dezgheț). Înghețare, acțiunea de a îngheța. A dat un îngheț astă noapte, a înghețat (apa, rîu) astă noapte.

îngheț (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) îngheț, a -á v. intr. (d. gheață saŭ d. lat. in-glaciare; it. ghiacciare, fr. glacer. – Îngheață; să înghețe). Mă prefac în gheață: apa a înghețat. Prind gheață: rîu a înghețat. Fig. Îngheț de frică, mĭ-e foarte frică, înlemnesc, înmărmuresc.

îngheț (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ÎNGHÉȚ (‹ îngheța) s. n. (FIZ.) Fenomen de trecere a apei din starea lichidă sau de vapori în stare solidă (gheață), când temperatura mediului respectiv persistă un anumit timp sub 0ºC; stare a atmosferei care determină apariția acestui fenomen. ◊ Î. peren (permanent) = persistență continuă sau multianuală a înghețului în partea superficială a scoarței terestre sau numai în sol, frecventă în zona subpolară și polară a celor două emisfere ale Pământului. 2. (CLIMATOL.) Scădere a temperaturii aerului sub 0ºC determinată de advecția aerului rece (î. advectiv) sau de răcirea aerului din cursul nopții ca urmare a radiației efective intense (î. de radiație). 3. Fig. Fior de frig; răceală pătrunzătoare.

îngheț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
înghéț s. n., pl. înghéțuri

îngheț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
îngheț n. 1. frig mare ce face să înghețe apa: a dat un îngheț; 2. (poetic) ghiață: faceți din piatră aur și din îngheț văpaie EM.