înghesuì - explicat in DEX

înghesui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNGHESUÍ, înghésui, vb. IV. 1. Refl. (Despre ființe) A se îmbulzi, a se îngrămădi (într-un spațiu restrâns); a (se) ghemui. 2. Tranz. A băga, a vârî pe cineva sau ceva într-un loc strâmt. ♦ A înconjura pe cineva din toate părțile, limitându-i spațiul de mișcare. [Prez. ind. și: înghesuiesc] – În + ghes + suf. -ui.

înghesui (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ÎNGHESUÍ, înghésui, vb. IV. ~ (din ghes; Drăganu îl derivă din magh. gyeszül = a împinge)

înghesui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
înghesuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. înghésui, 3 înghésuie, imperf. 3 sg. înghesuiá; conj. prez. 3 să înghésuie

înghesuĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
înghésuĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (d. îngemuĭes și îndes. V. ghes). Îndes, împing, înghemuĭesc. V. refl. Mă îndes, mă îmbulzesc, mă grămădesc: caliciiĭ se înghesuĭesc la pomană.

înghesuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
înghesuì v. 1. a îndesa, a împinge: se înghesuiesc unii pe alții; 2. a veni în număr mare sau des. [V. ghies].