îngerel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎNGERÉL,îngerei, s. m. (Rar) Îngeraș. – Înger + suf. -el.
îngerel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) îngerél (rar) s. m., pl. îngeréi, art. îngeréii