îngemăna - explicat in DEX

îngemăna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNGEMĂNÁ, îngemănez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) uni³ strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina; a (se) amesteca. [Prez. ind. și: îngémăn] – Lat. ingeminare.

îngemăna (Dicționar de neologisme, 1986)
ÎNGEMĂNÁ vb. I. tr., refl. A (se) uni strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina. [P.i. -nez și îngémăn. / cf. lat. ingeminare].

îngemăna (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ÎNGEMĂNÁ vb. tr., refl. a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) îmbina strâns. (< lat. ingeminare)

îngemăna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!îngemăná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngemănéz, 2 sg. îngemănézi, 3 îngemăneáză; conj. prez. 3 să îngemănéze

îngemăna (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
îngemăná v. a uni laolaltă într’un mod intim. [Lat. INGEMINARE].