înfățà - explicat in DEX

înfăța (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNFĂȚÁ, înfắț, vb. I. Tranz. A îmbrăca cu o față de pernă, de plapumă etc. ◊ Expr. A înfăța patul = a schimba lenjeria patului. – În + față.

înfăța (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
înfățá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înfắț, 2 sg. înféți, 3 înfáță; conj. prez. 3 să înféțe

înfățà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
înfățà v. a primeni (fețele de perină).