înfășurătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNFĂȘURĂTÚRĂ, înfășurături, s. f. (Rar) Ceea ce înfășoară ceva sau este înfășurat pe ceva. –
Înfășura +
suf. -ătură.înfășurătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înfășurătúră (rar)
s. f.,
g.-d. art. înfășurătúrii; pl. înfășurătúri