înfăptui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNFĂPTUÍ, înfăptuiesc, vb. IV.
Tranz. A aduce la îndeplinire; a realiza, a îndeplini. –
În + făptui.înfăptui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înfăptuí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. înfăptuiésc, imperf. 3
sg. înfăptuiá; conj. prez. 3
să înfăptuiáscă