înfurnicà - explicat in DEX

înfurnica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNFURNICÁ, pers. 3 înfurnícă, vb. I. Tranz. impers. A fi cuprins de furnicături, de fiori, a simți înțepături pe piele. – În + furnică.

înfurnica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
înfurnicá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 înfurnícă

înfurnicà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
înfurnicà v. a se înfiora de frică: mi se înfurnică pielea când aud de ele PANN. [v. furnicà].