înfurnica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNFURNICÁ, pers. 3
înfurnícă, vb. I.
Tranz. impers. A fi cuprins de furnicături, de fiori, a simți înțepături pe piele. –
În + furnică.înfurnica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înfurnicá (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 3
înfurnícăînfurnicà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înfurnicà v. a se înfiora de frică:
mi se înfurnică pielea când aud de ele PANN. [v.
furnicà].