înfurcitură - explicat in DEX

înfurcitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNFURCITÚRĂ, înfurcituri, s. f. (Rar) Bifurcare de drumuri; răspântie. [Var.: înfurcătúră s. f.] – Înfurci + suf. -tură.

înfurcitură (Dicționaru limbii românești, 1939)
înfurcitúră f., pl. ĭ. Locu unde ramurile saŭ drumu se înfurcește.

înfurcitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
înfurcitúră (înv.) s. f., g.-d. art. înfurcitúrii; pl. înfurcitúri

înfurcitură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
înfurcitură f. răscruce, respântie.