înfundătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNFUNDĂTÚRĂ, înfundături, s. f. Drum, stradă fără ieșire; intrare, fundătură. ♦ Loc (adâncit) care pare închis din toate părțile. –
Înfunda +
suf. -ătură.înfundătură (Dicționaru limbii românești, 1939)înfundătúră f., pl.
ĭ. Stradă înfundată, fundac, impas. Loc retras și ascuns.
înfundătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înfundătúră s. f.,
g.-d. art. înfundătúrii; pl. înfundătúriînfundătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înfundătură f.
1. stradă înfundată;
2. loc retras și ascuns.