înfrățì - explicat in DEX

înfrăți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNFRĂȚÍ, înfrățesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. și tranz. A (se) lega printr-o dragoste frățească, a (se) împrieteni. 2. Intranz. (Despre plante) A da naștere la lăstari, a fi în faza de înfrățire (2). – În + frate.

înfrăți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
înfrățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfrățésc, imperf. 3 sg. înfrățeá; conj. prez. 3 să înfrățeáscă

înfrățì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
înfrățì v. a (se) lega ca frați.