înfrățitor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎNFRĂȚITÓR, -OÁRE,înfrățitori, -oare, adj. (Rar) Care înfrățește. – Înfrăți + suf. -tor.
înfrățitor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) înfrățitór (rar) adj. m., pl. înfrățitóri; f. sg. și pl. înfrățitoáre
înfrățitor(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) înfrățitor a. care înfrățește: lunca înfrățitoare a Milcovului OD.