înfrunzi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNFRUNZÍ, pers. 3
înfrunzește, vb. IV.
Intranz. A face frunze, a se acoperi cu frunze. –
În + frunză.înfrunzi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înfrunzí (a ~) vb.,
ind. prez. 3
sg. înfrunzéște, imperf. 3
sg. înfrunzeá; conj. prez. 3
să înfrunzeáscăînfrunzì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înfrunzì v. a se acoperi cu frunze, a înverzi. [Lat. FRONDESCERE].