înfricoșa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNFRICOȘÁ, înfricoșez, vb. I.
Refl. și
tranz. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de frică; a (se) înspăimânta; a (se) îngrozi, a se înfrica. –
În + fricos.înfricoșa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înfricoșá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
înfricoșeáză, 1
pl. înfricoșắm; conj. prez. 3
să înfricoșéze; ger. înfricoșấndînfricoșà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înfricoșà v.
1. a băga frică mare;
2. a intimida;
3. a se speria foarte.