înfira (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNFIRÁ, înfír, vb. I.
Tranz. (Rar)
1. A coase sau a broda cu fir.
2. A depăna fire toarse. –
În + fir.înfira (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)înfirá,
înfiréz, vb. I (reg., înv.)
1. a pune în fir mărgelele; a înșira.
2. a coase cu fir, a broda cu fir.
3. a băga ața în ac.
înfira (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înfirá (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 3
înfírăînfirà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înfirà v.
1. a pune în fir:
a înfira mărgele; 2. a coase cu fir:
sub altița cămăsei înfirate AL.