înfiorător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNFIORĂTÓR, -OÁRE, înfiorători, -oare, adj. Care produce fiori (de spaimă); fioros, înspăimântător, îngrozitor. [
Pr.:
-fi-o-] –
Înfiora +
suf. -ător.înfiorător (Dicționaru limbii românești, 1939)înfiorătór, -oáre adj. Care te face să simțĭ fiorĭ:
spectacul înfiorător.înfiorător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înfiorătór (-fi-o-) adj. m.,
pl. înfiorătóri; f. sg. și
pl. înfiorătoáreînfiorător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înfiorător a. care înfioară.