înfigăreț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNFIGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, înfigăreți, -e, adj. (
Fam.; despre oameni) Care se vâră sau se amestecă în toate; băgăcios, băgăreț. –
Înfige +
suf. -ăreț.înfigăreț (Dicționar de argou al limbii române, 2007)înfigăreț, -eață, înfigăreți, -ețe s. m., s. f., adj. 1. (persoană) cu tupeu
2. (individ) îndrăzneț
3. (persoană) care se amestecă în chestiuni care nu o privesc
înfigăreț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înfigăréț adj. m.,
pl. înfigăréți; f. înfigăreáță, pl. înfigăréțe