înfierbântător(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎNFIERBÂNTĂTÓR, -OÁRE,înfierbântători, -oare, adj. Care înfierbântă. – Înfierbânta + suf. -ător.
înfierbântător(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) înfierbântătór(-fier-) adj. m., pl. înfierbântătóri; f. sg. și pl. înfierbântătoáre