înfiera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNFIERÁ, înfierez, vb. I.
Tranz. 1. A însemna un animal cu ajutorul fierului înroșit.
2. Fig. A condamna cu toată severitatea, a osândi în public; a stigmatiza. –
În + fier.înfiera (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)înfierá pers. 3 sg.
înfieréază, vb. I (reg., înv.)
1. (despre păr, mustăți) a începe să crească, a da, a miji.
2. (despre oala pusă la foc) a da în fiert (când se ridică bulbucii la suprafața apei).
înfiera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înfierá (a ~) (-fie-) vb.,
ind. prez. 3
înfiereázăînfierà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înfierà v. a însemna cu un fier ars:
a înfiera un cal; 2. fig. a defăima, a dezonora.