înecăcĭune - explicat in DEX

înecăciune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNECĂCIÚNE, înecăciuni, s. f. 1. Greutate de a respira; asfixie, sufocare, năduf. 2. (Rar) Înec (1). – Îneca + suf. -ăciune.

înecăciune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
înecăciúne s. f., g.-d. art. înecăciúnii; pl. înecăciúni

înecăcĭune (Dicționaru limbii românești, 1939)
înecăcĭúne f. (d. înecat saŭ d. lat. necatio, înecare). Inundațiune. Sufocare, asfixiere.