înecăcios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNECĂCIÓS, -OÁSĂ, înecăcioși, -oase, adj. Care îneacă (
4); sufocant. ♦ (Despre alimente) Care se înghite cu greutate. [
Var.:
necăciós, -oásă adj.] –
Îneca +
suf. -ăcios.înecăcios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înecăciós adj. m.,
pl. înecăcióși; f. înecăcioásă, pl. înecăcioáseînecăcĭos (Dicționaru limbii românești, 1939)înecăcĭós, -oásă adj. Care te îneacă, te asfixiază orĭ îțĭ stă în gît:
un fum înecăcĭos, o gutuĭe înecăcĭoasă.