îndărătnicie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNDĂRĂTNICÍE, îndărătnicii, s. f. Încăpățânare;
p. ext. stăruință, perseverență. –
Îndărătnic +
suf. -ie.îndărătnicie (Dicționaru limbii românești, 1939)îndărătnicíe f. Caracteru de a fi îndărătnic. – Vechĭ
îndere-.îndărătnicie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îndărătnicíe s. f.,
art. îndărătnicía, g.-d. art. îndărătnicíei; pl. îndărătnicíi, art. îndărătnicíile